Vreme de mai bine de 300 ani Târgoviştea, reşedinţa judeţului, a fost capitala provinciei istorice Tara Românească, mărturie fiind ruinele Curţilor Domneşti din Târgovişte - cu Turnul Chindiei, ctitorie a domnitorului Vlad Ţepeş, Potlogi şi Doiceşti.
Municipiul Târgovişte este situat pe malul drept al Ialomiţei în zona de contact dintre câmpie şi deal, străbătut la nord de paralela 45o şi pe la est de meridianul 25o 30' longitudine estică.
Teritoriul municipiului păstrează vestigii ale comunei primitive (Geangoeşti - Cultura Gumelniţa), Viforâta, Doiceşti, Valea Voievozilor (Cultura Tei), ale dacilor liberi din secolele II-V (la Valea Voievozilor, Răzvad, Târgovişte - Suseni).
Târgovistea de altadata
În secolele X - XI există în vatra actuala a oraşului cel puţin o aşezare rurală atestată arheologic în cartierul Suseni prin ceramica aparţinând culturii Dridu, precum şi cu monede bizantine emise de Ioannes Tzimiskes (în 969-976)
Dezvoltarea localităţii a fost favorizată în secolul al XIV-Iea de situarea sa la întretăierea unor importante drumuri de negoţ europene care legau oraşele din centrul Europei şi Transilvania de porturile dunărene. Transformarea satului în oraş a avut loc în prima jumătate a secolului al XIV-lea ca urmare a poziţiei favorabile a localităţii în raport cu statele din împrejurimi.
Atestarea documentara a localităţii în anul bătăliei de la Nicopole (1396), cuprinsă în relatarea de călătorie a bavarezului Johan Schiltberger, prezintă Târgoviştea ca una din cele doua capitale ale Ţării Româneşti.
Primul act domnesc emis de la Târgovişte, datează din anii 1417-1418. El aparţinea cancelariei lui Mihail, fiul lui Mircea cel Bătrân. Numele localităţii este de origine slavă şi indică existenţa aici a unui târg periodic anterior.
Ruine palat - vedere din Turnul Chindiei
Târgoviştea a rămas singura reşedinţă domnească a Ţării Româneşti de la 1431 până la 1465, apoi a împărţit rolul de capitală cu Bucureştii până la 1714. În secolele XV - XVII, oraşul a fost principalul centru economic, politic, administrativ, militar şi cultural al Ţării Româneşti şi chiar al orientului ortodox.
Acest fapt este dovedit de prezenţa sa pe toate hărţile Evului Mediu, de numeroasele descrieri în texte sau gravuri ale epocii şi de documentele aflate în marile biblioteci şi muzee ale Europei.
Oraşul a intrat în epoca modernă, a renaşterii naţionale printr-o acţiune de răsunet care a deschis şirul marilor mişcări sociale şi naţionale. Răscoala târgoviştenilor din 1819-1820 a prefaţat revoluţia condusă de Tudor Vladimirescu, în timpul căreia s-a aflat în centrul evenimentelor, şi revoluţia de la 1848, când guvernul provizoriu intenţiona să se stabilească aici. Târgoviştenii au acţionat cu hotărâre, alături de întregul popor la înfăptuirea marilor acte naţionale: unirea principatelor la 1859 şi războiul de independenţă din 1877-1878.
Bulevardul Garii
Vreme de mai bine de 300 ani Târgoviştea, reşedinţa judeţului, a fost capitala provinciei istorice Tara Românească, mărturie fiind ruinele Curţilor Domneşti din Târgovişte - cu Turnul Chindiei, ctitorie a domnitorului Vlad Ţepeş, Potlogi şi Doiceşti.
Municipiul Târgovişte este situat pe malul drept al Ialomiţei în zona de contact dintre câmpie şi deal, străbătut la nord de paralela 45o şi pe la est de meridianul 25o 30' longitudine estică.
Teritoriul municipiului păstrează vestigii ale comunei primitive (Geangoeşti - Cultura Gumelniţa), Viforâta, Doiceşti, Valea Voievozilor (Cultura Tei), ale dacilor liberi din secolele II-V (la Valea Voievozilor, Răzvad, Târgovişte - Suseni).
În secolele X - XI există în vatra actuala a oraşului cel puţin o aşezare rurală atestată arheologic în cartierul Suseni prin ceramica aparţinând culturii Dridu, precum şi cu monede bizantine emise de Ioannes Tzimiskes (în 969-976)
Dezvoltarea localităţii a fost favorizată în secolul al XIV-Iea de situarea sa la întretăierea unor importante drumuri de negoţ europene care legau oraşele din centrul Europei şi Transilvania de porturile dunărene. Transformarea satului în oraş a avut loc în prima jumătate a secolului al XIV-lea ca urmare a poziţiei favorabile a localităţii în raport cu statele din împrejurimi.
Atestarea documentara a localităţii în anul bătăliei de la Nicopole (1396), cuprinsă în relatarea de călătorie a bavarezului Johan Schiltberger, prezintă Târgoviştea ca una din cele doua capitale ale Ţării Româneşti.
Primul act domnesc emis de la Târgovişte, datează din anii 1417-1418. El aparţinea cancelariei lui Mihail, fiul lui Mircea cel Bătrân. Numele localităţii este de origine slavă şi indică existenţa aici a unui târg periodic anterior.
Târgoviştea a rămas singura reşedinţă domnească a Ţării Româneşti de la 1431 până la 1465, apoi a împărţit rolul de capitală cu Bucureştii până la 1714. În secolele XV - XVII, oraşul a fost principalul centru economic, politic, administrativ, militar şi cultural al Ţării Româneşti şi chiar al orientului ortodox.
Acest fapt este dovedit de prezenţa sa pe toate hărţile Evului Mediu, de numeroasele descrieri în texte sau gravuri ale epocii şi de documentele aflate în marile biblioteci şi muzee ale Europei.
Oraşul a intrat în epoca modernă, a renaşterii naţionale printr-o acţiune de răsunet care a deschis şirul marilor mişcări sociale şi naţionale. Răscoala târgoviştenilor din 1819-1820 a prefaţat revoluţia condusă de Tudor Vladimirescu, în timpul căreia s-a aflat în centrul evenimentelor, şi revoluţia de la 1848, când guvernul provizoriu intenţiona să se stabilească aici. Târgoviştenii au acţionat cu hotărâre, alături de întregul popor la înfăptuirea marilor acte naţionale: unirea principatelor la 1859 şi războiul de independenţă din 1877-1878.
