Veche capitala a Daciei Porolissensis, atestat documentar inca de acum doua milenii de geograful grec Claudius Ptolomaeus (85-165), orasul a fost ridicat la rangul de municipiu în timpul domniei împaratului Hadrian (117-138), numindu-se Municipium Aelium Hadrianum Napoca, apoi la rangul de colonie, in jurul anului 180, sub Marcus Aurelius sau Commodus.
Colonia Aurelia Napoca dispunea de institutii, senat local, magistrati, adunarea poporului, statut asemanator cu al oricarui oras din Imperiul Roman. Prima mentiune documentara dateaza din anul 1173 si desemneaza asezarea sub numele de Clus (în latina „loc închis între dealuri”). Alte denumiri ale orasului au fost Kolozsvar (in maghiara) si Klausenburg (în germana), dupa colonistii sasi care s-au asezat în cetatea Cluj, in timpul regelui Stefan al V-lea al Ungariei, ulterior decimarii populatiei autohtone in timpul atacurilor tatare. Klausenburg a fost una dintre cele sapte cetati (Siebenburgen) medievale sasesti din Transilvania. Primul nume romanesc al orasului a fost Clus, scris uneori si Klus. În anul 1974, numele a fost schimbat în Cluj-Napoca. Pozitia geografica privilegiata, pe vechile trasee care leaga Europa apuseana de estul si sudul continentului, a determinat un cadru specific de pluralitate etno-culturala si dezvoltare materiala.
Desi a suportat un puternic regres din cauza navalirilor barbare care au urmat retragerii romanilor (în 271), in Evul Mediu orasul a cunoscut o civilizatie infloritoare, insotita de o exceptionala acumulare de valori economice, artistice si culturale care au justificat atribuirea si consolidarea unui supranume cu care putine orase se puteau mandri: acela de „oras-comoara”. Privilegiile acordate de catre regele Carol Robert de Anjou, din 1316, i-au conferit statutul de «oras (liber) regal», printre cele mai importante privilegii numarandu-se: dreptul de a avea administratie proprie, dreptul de judecata, dreptul de a desfasura schimburi comerciale, dreptul de a ridica biserici si cimitire s.a. În 1405, regele Sigismund de Luxemburg a conferit noi privilegii orasului, printre care si cel de extindere a incintei fortificate.
Orasul a mai beneficiat si de protectia speciala din partea unui alt mare rege, clujean prin nastere: Mathias Corvinus (1458-1490). Domnia sa este legata de finalizarea, refacerea sau începerea constructiei catorva dintre cele mai reprezentative monumente ale orasului – finalizarea bisericii Sf. Mihail (în preajma anului 1480) si completarea incintei fortificate a orasului prin ridicarea, în preajma anului 1475, a Turnului Croitorilor. Cea mai importanta ctitorie clujeana a lui Matia a fost biserica franciscanilor minoriti (în prezent reformata) de pe strada Lupilor (astazi M. Kogalniceanu), finantata printr-o consistenta donatie regala, a carei constructie a început în 1486.
Între 1713-1716, pe Dealul Cetatuia a fost construita de austrieci o garnizoana a orasului realizata în sistem Vauban. În interiorul cetatii a fost executat în 1849, de catre autoritatile maghiare, istoricul si ganditorul german Stephan Ludwig Roth, participant la Revolutia din 1848. Declarata monument istoric, Cetatuia ofera vizitatorilor si o frumoasa perspectiva asupra orasului.
In perioada dualismului austro-ungar, desi impactul politic a fost unul negativ, Clujul a cunoscut o dezvoltare urbanistica deosebita, cu numeroase si benefice influente apusene. Demersul de afirmare ca natiune a romanilor, care a culminat cu perioada pasoptista si memorandista (Revolutia de la 1848 si redactarea Memorandumului), s-a desavarsit odata cu unirea Transilvaniei cu Romania.
Astazi, municipiul Cluj-Napoca este resedinta judetului Cluj si capitala spirituala si economica a Transilvaniei, un puternic centru universitar si medical, un pol al diversitatii si multiculturalismului, unde trecutul, prezentul si viitorul reprezinta suma identitatii si specificitatii locale. În Protocoalele din secolul al XVI-lea ale orasului Cluj, pastrate aproape în totalitate la Directia Judeteana Cluj a Arhivelor Nationale, cetateanul clujean este considerat cu mandrie „acela care îsi iubeste patria”, iar „Republica este numele orasului întreg, pentru care noi suntem datori sa murim si sa-i oferim totul, sa-i dam si sa-i consacram tot ce e al nostru”.
Clujul–„orasul comoara” era considerat asadar o republica urbana, o patrie pentru locuitorii sai, în care organizarea administratiei municipale, repartizarea corecta a impozitelor, ordinea interna sau dezvoltarea urbanistica erau, de cele mai multe ori, mai importante decat evenimentele europene sau politica principilor. Desi vorbeau limbi diferite, clujenii au stiut sa traiasca, sa se accepte, sa convietuiasca si sa îsi respecte reciproc valorile, într-un oras care nu a apartinut niciodata unei singure etnii, unei singure confesiuni sau unei singure categorii sociale. Astfel, cea mai valoroasa si durabila bogatie a „orasului-comoara” este, de fapt, aceasta remarcabila arta a convietuirii.
